Cuvinte cheie: angelina jolie | bani | brad pitt | britney spears | budism | dan gilbert | fericire | loterie | paraplegic | prejudecati | reclame | rolls-royce | taoism | zen

"În ultimii 2 milioane de ani, creierul uman şi-a triplat mărimea!" - Dan Gilbert

Mai mult, această triplare nu s-a făcut la modul simplist, doar prin creşterea în volum şi masă a tipului de creier pe care-l aveau strămoşii noştri, ci prin apariţia de noi structuri. Cea mai mare structură nou apărută este cortexul pre-frontal, care are misiunea fundamentală de a funcţiona ca un simulator (virtual) de experienţe. Cu alte cuvinte, ne oferă posibilitatea de a trăi (imaginar) experienţe în creierul nostru, înainte de a le încerca în viaţa reală. Este o adaptare minunată a noastră (sau a Mamei Natură, dacă doriţi), de care nu s-au bucurat înaintaşii noştri şi nici vreun alt animal din cele cu care împărţim în prezent planeta Pământ. Acest câştig poate sta lejer în rând cu celelalte mari realizări ale noastre, ca specie: mersul biped, vorbirea sau degetele opozabile. Wow! Să mai spună cineva că nu am evoluat!

Chestiunea asta fiind lămurită, hai să ne punem la treabă această capacitate şi să ne imaginăm 2 posibile scenarii care se pot întâmpla oricăruia dintre noi: 

1. să căştigi la loterie (da, ştiu, dacă nu joci deloc poţi păţi doar scenariul al 2-lea)
2. să devii paraplegic (Paralizia ambelor membre inferioare)

De ce se întâmplă aşa? Pentru că dispunem de un mecanism foarte similar cu sistemul imunitar, doar că acesta funcţionează pentru psihicul nostru. Acest mecanism poate fi definit ca un sistem de procese cognitive (majoritatea non-conştiente) care ne ajută şi determină în acelaşi timp să ne modificăm prejudecăţile vederile asupra lumii, astfel încât să ne simţim mai bine în lumea în care trăim. Pentru că fiecare dintre noi trăim în câte o lume a noastră (care, de foarte multe ori, are prea puţine puncte comune cu lumile altora). De unde şi vorba: "Fata aia trăieşte în altă lume, la care eu nu am acces". Ce, parcă mie nu mi-ar conveni să trăiesc în aceeaşi lume cu Angelina Jolie, Britney Spears sau Brad Pitt? Dar oare "zeii ăştia moderni"  sunt mai fericiţi decât mine? Pentru că, alt clişeu des invocat "Banii nu aduc fericirea" asta ne indică. Aici intervine marea şmecherie:

"Noi sintetizăm fericirea, dar credem (avem prejudecata) că ea este un lucru care poate fi căutat şi, eventual, găsit!" - Dan Gilbert

Huh? Cum adică, sintetizăm fericirea? Chiar aşa, la fel cum se fabrică şi drogurile? Păi şi fericirea asta, sintetizată, nu este tot un simulacru, de o calitate inferioară chestiei reale? Şi dacă învăţ cum să sintetizez fericirea, aceasta mă va ţine la fel de mult ca şi în cazul celei naturale? Stai puţin, că parcă nici fericirea naturală nu durează prea mult...Hmmm, ciudat. Până la urmă, există vreo diferenţă între fericirea naturală şi cea artificială? Se zice că fericirea naturală este ceea ce simţim atunci când obţinem ceea ce ne dorim, iar fericirea sintetică este ceea ce facem atunci când nu obţinem ceea ce vrem. Dar de ce ne este indusă ideea asta că dacă am obţine ceea ne dorim am fi mai fericiţi decât dacă nu am obţine nimic?

Să zicem că eu vreau să-mi cumpăr un Rolls-Royce. Cum nu sunt milionar în Euro, merg la bancă să-mi fac un credit pentru a-mi cumpăra limuzina, care bancă mă refuză politicos când îi prezint adeverinţa de salariu completată. Cum fac să mă simt de parcă l-aş fi cumpărat deja? Dar hai să schimb puţin punctul de vedere şi să mă întreb: "Cum de am ajuns să-mi doresc eu un Rolls-Royce?" Răspunsul este simplu: imaginează-ţi un Mall plin de călugări zen, taoişti, budişti, de care vrei tu...crezi că Mall-ul ăla ar face vânzări record (chiar şi în luna decembrie)? Normal că nu, călugării ăştia de aia trăiesc la marginea societăţii moderne, pentru că nu-şi doresc prea multe lucruri din cele lumeşti...nu sunt prea utili economiei moderne.

Ne aflăm sub un asediu permanent al reclamelor şi mesajelor, care mai de care mai isteţe, multe sloganuri transformându-se în clişee. De fapt, singurul mesaj comun al tuturor acestor idealizări este: "Dacă vei cumpăra produsul x vei fi fericit". Mesaj pe care se feresc să-l spună pe şleau ca dracu de tămâie, domnii de la marketing. Realitatea crudă este că reclamele au divorţat demult de realitate, prezentând doar o scenă idealizată. Iar în fantezie totul este non-stop perfect. 

VA URMA.