Cuvinte cheie: 2012 | apocalipsa | armageddon | sfarsitul lumii

Vroiam să scriu de vreo 2 luni despre 2012. Numai că, între timp observ că subiectul se transformă într-un adevărat fenomen. De fapt, asta ar şi trebui să fie, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte câteva sute de previziuni despre sfârşitul lumii. Care s-au dovedit a fi false. Toate. Pentru că, altfel n-aş scrie acum despre ele.  Numai că, de data asta  tot mai mulţi dintre noi suntem conectaţi la această minune a epocii contemporane, şî anume internetul. Prin urmare, tot mai multă lume află şi se înfioară despre faimoasa precizere mayaşă: în 21.12.2012 va fi sfârşitul lumii. Oricum rularea filmului cu acelaşi nume şi prin cinema-urile de prin .ro (împreună cu vâlva aferentă), mi-a dat acel impuls suplimentar necesar pentru a mă determina să mă aplec puţin asupra subiectului.

Deci, din câte am citit eu până acum despre subiect (şi am studiat cam tot ce mi-a intrat în raza vizuală, fie că era carte sau monitorul calculatorului), niciunde în textele păstrate din timpul civilizaţiei Maya, nu scrie că în 2012 va fi sfârşitul lumii, ci că se va încheia un ciclu astronomic (de 5125 ori de 26.000 ani, e mai puţin important), soldat cu o aliniere într-o conjuncţie unică a planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele si Luna Noua. Lucru confirmat şi de astronomia modernă. De altfel e greu să-i contrazici pe mayaşi, au fost tătici în materie de matematică, astronomie şi calendare.

Dar de aici şi până la modificări profunde ale ADN-ului uman (de la 2 perechi la 12), experimentarea de către omenire a unor noi dimensiuni (a 4-a, respectiv a 5-a), oprirea Pământului din mişcarea de rotaţie în jurul propriei axe (şi pornirea acestuia în sens contrar după 3 zile), inversarea polilor magnetici, o mega-explozie solarăcare ne va distruge, apariţia unei planete fantomă care se va ciocni cu noi, creşterea frecvenţei Schumann până la oprirea timpului, mi se pare o cale uşor cam lungă. Eu tind să cred că totul nu e altceva decât un acces de panică generală iniţiat şi menţinut de marea masă a oportuniştilor care mănâncă o pâine de pe urma acestor prevestiri.

Auzi tu, cursuri de supravieţuire în caz de Apocalipsă - ce aberaţie!!! Cum să supravieţuieşti sfârşitului lumii, dacă acesta prin definiţie înseamnă că, în esenţă încetăm să mai existăm??? Sau oameni care strâng fonduri şi construiesc depozite anti-Armageddon. Nu sunt toate nişte contradicţii flagrante în termene, nişte paradoxuri pervers folosite în scopuri materiale? Ori alţii care încearcă să întemeieze mişcări, religii, secte sau insecte pe tema asta, ca să ce? Cui îi foloseşte dacă se roagă în 21.12.2009 în religia Apocalipsei?

Chiar mă bate gândul să scriu câte o postare detaliată despre fiecare scenariu descris mai sus (sau altele de care mă voi împiedica în documentarea pentru aceste articole).

Iar celor care sunt absolut convinşi că ne încheiem socotelile cu lumea asta în 2012, le recomand să încerce să-şi răspundă la următoarea întrebare:

"Ar încheia un contract de donaţie prin care să lase totul (casa, maşina, bijuterile, acareturile) unor fonduri de binefacere, în ideea că, oricum nu ar avea ce face cu ele după sfârşitul lumii?"

Eu unul nu (deşi nu am nu ştiu ce averi) şi o idee despre cum ar trebui să privim acest tip de prevestiri cred ca ne-o dă următorul proverb chinezesc:

"Există pe lume lucruri care se pot schimba şi lucruri care nu se pot schimba; fericit este cel care ştie să le diferenţieze şi nu încearcă să le schimbe pe cele din urmă..."

Ahh! Era să uit! Filmul 2012. După ce am aşteptat aproape tot anul să apară, acum nu mai sunt atât de convins că vreau să-l văd. La urma urmei, nu este decât o altă mega-producţie holywoodiană (regizată de omul care ne-a dat Independence Day), în care americanii reuşesc, în cele din urmă, să salveze lumea. Pentru a câta oară?