Cuvinte cheie: atractie | barbati | femei | orgoliu | placere | porci | prosti | relatii | satisfactie | sex

Vorba asta am auzit-o de la unchiul meu când eram preadolescent. Recunosc că n-am înțeles-o deloc la vremea respectivă - mi se părea o prostie. Pe urmă în anii care au urmat am început să pricep și eu câte ceva.

Din capul locului trebuie să spun că zicerea se referă la atracția sexuală, nu la altceva.

Femeile împart bărbații în porci și în proști. 

Sună prea simplu ca să poată fi adevărat.

Totuși într-o proproție covârșitoare, este. Cu excepțiile de rigoare, bineînțeles, dar de obicei excepțiile în statistici pot fi ignorate, majoritatea e cea care contează.

Ce înțeleg prin porci și ce înțeleg prin proști ar fi întrebarea naturală pe care probabil ți-o pui. O să fac în continuare o descriere a principalelor trăsături ale celor două categorii de bărbați așa cum le văd eu acum, cu mențiunea că nu toate trebuie să se potrivească pentru că nu suntem roboți dar în orice caz de cele mai multe ori o femeie nu va avea dificultăți în a încadra un bărbat într-una din cele două categorii.

Atenție, femeia nu își zice în gând: "Ia să vedem, ăsta o fi porc sau prost?" pentru că ea nu evaluează bărbatul în mod conștient - procesul se întâmplă automat, undeva adânc în subconștient, cam la fel cu modul în care un bărbat activ sexual stabilește fără să vrea, încă din primele secunde, dacă femeia e "bună" sau nu.

Porcii

 Porcii sunt bărbații care urmăresc în primul rând să-și satisfacă propriile dorințe și își urmăresc interesul propriu adesea fără să se preocupe exagerat de mult dacă alții trebuie să plătească un preț pentru ca lor să le fie bine. Încă de mici porcii nu sunt foarte înclinați să urmeze instrucțiunile plicticoase ale adulților și de câte ori au ocazia fac numai ce au ei chef. Nu excelează la învățătură (sunt de obicei în zona 6-8) dar nu pentru că nu sunt capabili de mai mult ci pentru că nu simt nevoia să investească timp și eforturi suplimentare în învățătură când mai au de făcut alte lucruri mult mai interesante. Cum ar fi, de exemplu, să bată mingea în curtea școlii sau să meargă la chefuri cu prietenii. Sau să-și urmeze și să-și dezvolte o pasiune proprie care uneori nu are nicio treabă cu școala. 

Bărbații-porci sunt "animale" foarte sociale, le este foarte ușor să intre în vorbă cu oameni necunoscuți. O fac cu o atitudine foarte naturală, degajată, chiar cu grație, reușind să se facă simpatici încă din primele secunde. Sunt ageri, foarte atenți la ce se întâmplă în jurul lor și de obicei bine informați, la curent cu prețurile și cu ultimele noutăți, pe care dacă nu le prind de la știri le află rapid de la cineva din anturajul lor.

Un porc adevărat are de cele mai multe ori o opinie bine conturată despre orice subiect și nu are niciun fel de problemă în a o prezenta, a o explica altora pe un ton foarte convingător. El nu se lasă influențat de părerea primului venit și nu ia în considerare informații înainte de a le verifica. În momentul în care are suficiente date valide nu îi este greu să ia o decizie și să o urmeze.

Simțul umorului e un dar care nu-i ocolește pe porci. Ei sunt imprevizibili, foarte spontani, glumesc frecvent cu colegii și prietenii și se tachinează mereu între ei amuzându-se copios. Porcul face glume inclusiv pe seama situației lui de "porc nesimțit" și se preface rușinat de ea deși în realitate n-are cea mai mică intenție să se schimbe. Nu are rețineri în a afirma deschis ce nu-i place și, dacă e posibil, chiar își folosește simțul umorului pentru a spune ceea ce nu-i convine într-un mod inspirat și amuzant. În felul ăsta interlocutorul nu se poate supăra pe el dar totodată recepționează și mesajul și astfel nu mai apare ruptura emoțională care altfel ar fi riscat să se creeze. Dacă nu e posibilă evitarea stării conflictuale atunci porcul va prefera să se certe cu interlocutorul decât să țină în el ce nu-i convine. După descărcarea nervoasă lucrurile, mai devreme sau mai târziu, se liniștesc și situația revine la normal. Deci aproape în toate cazurile porcul NU ține în el ce nu-i convine și astfel nu acumulează emoții negative care să-l afecteze pe termen lung - ca stare generală el este vesel și asta place oamenilor.

Porcul este capabil oricând să poarte un dialog în contradictoriu susținându-și și argumentându-și opiniile cu elocvență. Bărbatul-porc este întotdeauna sigur pe el (sau cel puțin reușește foarte bine să lase impresia asta) și nu se lasă intimidat când interlocutorul ridică tonul. De fapt asta e o caracteristică mai generală a bărbaților-porci: starea lor emoțională e în mică măsură influențată direct de starea emoțională a celor din jur (nu le pasă sau nu pun la suflet ce zic alții) și abilitatea asta e de importanță crucială. Influența e mai degrabă inversă: ei sunt cei care îi influențează emoțional pe alții. Motiv pentru care pentru un porc e ușor și natural să fie sufletul unei petreceri. El pur și simplu se simte bine indiferent ce fac alții și starea lui se propagă și în jur, lumea se lasă animată și toți se simt bine. Cu abilitatea asta de a influența emoțional, porcul imprimă în percepția celorlalți ideea de  de putere și de independență iar asta atrage femeile ca un magnet. În situații neplăcute el știe să facă haz de necaz și să-i ajute pe cei din jur să iasă din stări emoționale negative redescoperind partea frumoasă a vieții, și asta prin simplul fapt că stă de vorbă și glumește cu ei.

Isteț cum este, porcul se prinde repede că are multe de câștigat dacă se poartă frumos cu oamenii și, în intenția de a-și păstra cât mai multe "porți" permanent deschise, își creează măști sociale elaborate pe care le folosește ori de câte ori e nevoie. De exemplu, un porc pursânge, dacă e în toane proaste și îl sună o persoană importantă pe care n-o are la inimă dar are nevoie de ea, în primul moment se va enerva și va șuiera printre dinți un mesaj de genul "- Tu-ți gura mă-tii de cretin, o să-i sparg botul ăstuia într-o zi.." după care, chiar înainte de a prelua apelul, va schimba brusc intonația vocii și mimica feței afișând un ton și un zâmbet prietenos. "Ooo, vă salut, dle Ixulescu, spuneți vă rog, cu ce vă ajut? :) " pentru ca după încheierea apelului să mai dea vreo doi dumnezei. Așa că porcii sunt duplicitari prin definiție - au învățat că e avantajos pentru ei ca în diverse situații să joace diverse roluri.

Porcul are întotdeauna un scop, el știe exact ce vrea și face tot ce poate pentru a-și atinge scopul cu efort minim. Adesea nu-și pune prea multe probleme etice și "scopul scuză mijloacele" este una din devizele lui preferate. E un tip activ, cu inițiativă și dacă vede că o anumită acțiune l-ar ajuta să-și atingă scopul, nu stă pe gânduri și trece la fapte fără să aștepte vreo invitație.

Bărbatul-porc e un animal eficient și ca atare nici banii nu îl ocolesc. El are toate cele necesare pentru un trai cel puțin decent. Își alege activități pe care le face cu pasiune iar pasiunea e alt element care atrage ca un magnet. Este un animal intuitiv care nu stă să teoretizeze și să analizeze prea mult ci acționează după impuls, însă porcii cei mai rafinați au și capacitatea de a-și reprima pe perioadă scurtă impulsurile atunci când observă că e mai avantajos să afișeze o altă atitudine.

Porcului îi plac femeile bune (cărui bărbat nu-i plac?) și nu îi este greu să aibă parte de ele având în vedere că are multe calități care îl fac atrăgător în ochii lor, după cum am văzut mai devreme, iar ca urmare ele roiesc în jurul lui. Nefiind disperat să obțină o femeie, e foarte relaxat cu ele, vorbește, glumește, le face să râdă și să se simtă bine în compania lui și prin asta devine și mai atrăgător. Așa că nu îi e deloc greu ca din când în când s-o ia pe câte una (sau chiar pe mai multe), să o "vrăjească" și să-și facă poftele cu ea. Fiindu-i ușor să găsească partenere nici nu se dă peste cap să le facă ălora toate mofturile ca să le păstreze cu orice preț iar ele simt că bărbatul nu e dependent de ele și asta "le ține în priză". Avantaj: el.

Un bărbat porc poate fi un coșmar ca partener permanent de viață, însă ca amant este de vis, pentru că, atunci când trebuie, știe să pară amuzant, sigur pe el, puternic și independent și să-și facă partenerele ocazionale să se simtă dorite și apreciate, satisfăcându-le orgoliul și dorința de a se ști frumoase.

Proștii

Cu ăștia e simplu. Sunt ceilalți.

Prostul e un individ în general introvertit, mai cerebral (culmea) și mai puțin intuitiv/spontan decât porcul. El pune de obicei corectitudinea și cinstea mai presus de orice și e băiat "cu educație" și "de caracter". Chiar dacă i-ar face cu ochiul, prostul nu s-ar deda la activități care nu sunt conforme cu viziunea lui despre lume și viață. Ca atare într-o lume coruptă ca a noastră el nu poate ajunge prea departe și rămâne un neadaptat.

Prin moștenirea genetică și/sau drumul ales în viață, prostul nu are / nu își dezvoltă calitățile care să-l facă un supraviețuitor cu orice preț și un caracter puternic și independent. Îl intimidează siguranța de sine a porcilor și nu se simte confortabil certându-se cu ei așa că adesea preferă să-și țină părerile pentru el "ca să fie liniște". Are multe inhibiții și frustrări și când nu-i convine ceva s-a obișnuit să o țină în el din același motiv, "ca să fie liniște". În felul ăsta el se încarcă cu emoții negative care pe termen lung îl afectează făcându-l mai puțin capabil să se bucure de viață sau să-i influențeze pozitiv pe alții pe plan emoțional. El se regăsește adesea zbătându-se între drame existențiale și își face planuri legate de ce ar trebui să facă pentru a îmbunătăți situația dar cu toate astea el nu are o direcție foarte clară în viață și adesea nu știe exact ce vrea, schimbându-și periodic planurile pentru a încerca mereu altceva. Îi este greu să ia decizii, se consumă mult cu diverse zbateri interioare care de multe ori îi distrag atenția periculos de mult de la realitatea exterioară și îl fac să rateze anumite evenimente și ocazii importante.

Prostul nu este versat în arta conversației, nu excelează în spontaneitate și nu știe să joace teatru, ori pentru că e vorba de limite genetice ori pentru că preocuparea lui excesivă pentru cinste și corectitudine nu l-au încurajat să-și dezvolte calitățile de actor. Prostul este "el însuși" în majoritatea cazurilor: sincer în abordările lui și animat de sentimente autentice. Prin asta, paradoxal, devine (semi)previzibil și plictisitor pentru majoritatea femeilor. 

Cu femeile, însă, apare o mare problemă: nu s-a impus în ochii lor ca o personalitate atractivă și ca atare ele îl cam evită iar ca urmare el are o încredere scăzută în sine și o atitudine ezitantă. Pe de altă parte prostul e și el bărbat și, vorba aia, "ochii văd, inima cere". Când cererea e mare și oferta mică, de partea cererii apare disperarea. Iar femeile simt imediat starea emoțională a bărbatului și fug de disperare ca de focul iadului. 

Dacă totuși are noroc și până la urmă găsește o femeie care să-i placă și care acceptă să îi fie parteneră, știind că i-a fost atât de greu să o găsească, va fi posesiv, gelos, va ține cu dinții de ea și îi va face toate mofturile numai să nu-l părăsească. Și culmea, exact prin atitudinea asta după un timp o va face să se îndepărteze de el. Chiar dacă poate nu recunoaște, femeia de fapt nu vrea un bărbat care să-i facă pe termen lung toate poftele - la un moment dat se plictisește de asta. Mai degrabă vrea ca în viață să pășească alături de un bărbat puternic care să nu poată fi manipulat și șantajat de nimeni și care totuși s-o iubească chiar dacă nu se lasă manevrat de ea. Apropo de asta, femeia obișnuiește din când în când să-și provoace și să-și testeze în cele mai perverse moduri partenerul existent sau potențial și, culmea, preferă în subconștient ca el să nu cedeze presiunilor ei deși n-ar recunoaște-o deschis. Dacă el rezistă, nu se lasă jucat pe degete și dă replici inteligente și pline de umor, tensiunea sexuală se intensifică și discuția are șanse mari să degenereze într-o partidă de sex sălbatic. ;)

Ca și concluzie, în atracția sexuală există o lege tristă dar adevărată: cu cât unul din parteneri e mai disperat după celălalt, cu atât celălalt va fi după un timp mai puțin interesat de relație și va căuta altceva. Așa că degeaba femeia are un bărbat pe care-l știe ca-n palmă și care-i cade zilnic la picioare și o divinizează. După un timp ea se va uita înspre un altul amuzant, spontan, sigur pe el, inteligent, puternic, independent, care mereu o surprinde într-un mod plăcut cu câte ceva. Chiar dacă nu-și va părăsi partenerul pentru noua apariție masculină din diverse motive (copii, convingeri etc.), nu va putea să nu se simtă mai atrasă de prezența noului potențial partener chiar dacă el nu-i acordă nici pe departe aceeași atenție ca și actualul.

Bărbații proști, de multe ori, ajung să fie niște soți conștiincioși dar frustrați, în timp ce soțiile lor, dacă sunt din specia mai "emancipată" și au ceva "resurse" de oferit, au șanse mari să se rătăcească în mod obișnuit prin paturile unor porci care știu să le facă să se simtă așa cum își doresc ele în timp ce prostul de acasă trage din greu să "țină" familia și să crească copiii dintre care poate nu toți sunt ai lui.

Sigur că proștii, o dată ce devin conștienți de situația lor, și-ar putea dori să devină și ei asemenea porcilor pentru că s-au săturat de o viață de frustrări, lucru care, însă, e mai ușor de zis decât de făcut.

Repet ce am spus și la început: personalitatea oamenilor e extrem de complexă și nu se încadrează strict într-una din cele două categorii dar orice om se apropie mai mult de una sau de cealaltă categorie. Devine deja explicabil de ce unii bărbați chiar urâței și cu burtă sunt mereu înconjurați de femei frumoase iar alții cu un aspect atletic sunt singuri cuc. Nu vreau să zic că femeile nu se uită deloc la aspectul exterior al bărbaților, dar o dată ce bărbatul e îngrijit și nu e urât din cale afară, personalitatea face diferența și este cea care contează cu adevărat în ochii femeilor.

Voi ce ziceți? Are vreun sens toată povestea asta? Mă interesează atât păreri de la EI cât mai ales de la ELE. ;)