Cuvinte cheie: invatamant | profesori | protest

Am surprins o discuție între doi colegi săptămâna trecută pe tema grevei profesorilor. Unul dintre aceștia își exprima dezgustul pentru lipsa de unitate a cadrelor didactice și îi caracteriza ca fiind niște „smiorcăiți„, „sclifosiți” sau „molâi” care nu au curajul să rupă odată „pisica-n două” înghețând anul școlar în preajma Bacalaureatului pentru a le arăta politicienilor că bătaia de joc trebuie să înceteze...

Având niscai legături în sistemul de învățământ, n-am putut să mă abțin și am intervenit în discuție, făcând următoarele precizări:

• Lipsa de unitate a cadrelor didactice în privința grevei se datorează printre altele multitudinii de sindicate – principiul „dezbină și conduce” funcționează bine într-un sistem democratic;
• Statul câștigă în zilele când cadrele didactice se află în grevă – dacă un profesor are în orar 2-3 ore în ziua în care se face grevă, statul îi taie respectivului profesor 8 ore din salariul pentru luna în care a făcut grevă - aceste 8 ore sunt multiplicate cu numărul de zile de grevă; mai mult, profesorul care este în grevă trebuie să meargă la școală, chiar dacă se află în grevă, pierzând de două ori: nici nu este plătit pentru orele pe care le-ar ține dacă n-ar fi în grevă și nici nu are timp liber să mai dea o meditație sau să-și mai scrie vreo lucrare;
• „Niciodată nu am câștigat nimic dacă am făcut grevă” – lucru confirmat de nenumăratele greve pe care le-au făcut profesorii și care au rămas în marea lor parte fără nici un rezultat favorabil pentru aceștia;
• Cadrele didactice sunt și ele părinți – nimănui nu i-ar conveni ca propriul copil să piardă un an școlar din cauza înghețării acestuia pe motiv că profesorii sunt nemulțumiți de salariile primite – prin urmare, orice profesor, suplinitor sau învățător se gândește de două ori înainte de a semna o adeziune pentru vreo grevă generală mai ales dacă are un copil în clasa a XII-a....
• Numărul mare de suplinitori existenți face ca aceștia să fie o masă de manevră în folosul directorilor de școli/licee, ei putând fi amenințați sau șantajați cu rămânerea pe drumuri din toamnă ori cu reînnoirea contractului pentru încă un an; pe de altă parte nici calitatea acestora nu se mai ridică la nivelul profesorilor din trecut, după cum bine rezultă din analiza asta.

Cam astea sunt motivele pe care le știu eu pentru aparenta lipsă de unitate și determinare a profesorilor în privința grevei generale și a unei înghețări a anului școlar. Probabil că mulți dintre aceștia preferă să adopte tipul de grevă subversivă cu efectul scăderii calității învățământului (care nici așa nu era grozavă) în anii care vor urma.