Cuvinte cheie: droguri | lege | plante etnobotanice | politie

În România a murit primul om din cauza plantelor etnobotanice. Familia acestuia trece printr-o tragedie acum iar opinia publică îşi va îndrepta atenţia spre autorităţi solicitând explicaţii. Dar cum autorităţile astea sunt multe şi mărunte care dintre acestea va fi sub tirul acuzaţiilor? Ca de obicei, se va începe cu Poliţia, care nu-şi face datoria, e coruptă şi incompetentă şi aşa mai departe. Ştii placa asta, ai mai auzit-o. Poliţia va da vina pe lege, apărându-se că nu există cadrul legal adecvat combaterii acestor tipuri de pseudo-droguri. Lumea se va întreba: "De ce nu există lege?" şi se va uita urât înspre parlamentari şi guvernanţi. Care vor da vina pe instituţiile medicale că nu termină odată testele alea care să ateste negru pe alb că plantele respective au efect halucinogen şi trebuie scoase în afara legii. Este un cerc vicios creat, întreţinut şi invocat de autorităţile experte în pasarea mortului în curtea altei instituţii. Indiferent ce s-ar întâmpla de acum înainte, nimeni nu-l va aduce înapoi pe băiatul ăla de doar 16 ani lângă familia acum îndurerată.

Moartea unui om din cauza acestor droguri era doar o chestiune de timp, pentru că toată afacerea asta cu plante aromatice, relaxante, halucinogene nu este altceva decât o găselniţă isteaţă care fentează legea. Cum care lege? Legea numărul 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Observaţi cuvântul "ilicit" din titlul legii, vă rog. Comercializarea acestor plante este posibilă datorită faptului că nu au fost declarate printr-un act normativ (lege, OG, OUG, contează mai puţin) ca fiind ilicite. Ideal, o lege bună trebuie să fie cât mai precisă în definirea unor termeni sau situaţii astfel încât să lase loc unui număr nul sau infim de interpretări. Nu poţi emite o lege prin care să interzici consumul de droguri. Trebuie să defineşti ce înţelegi tu ca legiuitor, prin "drog", în ce condiţii administrarea acestuia este pedepsită, şi aşa mai departe. Doar trebuie să câştige şi domnii avocaţi o pâine, nu? În secunda doi ţi-ar construi un întreg eşafodaj juridic prin care va demonstra că şi aerul pe care-l respirăm este drog (doar ştii că oxigenul care ne ţine în viaţă ne şi omoară în acelaşi timp puţin câte puţin. Tocmai oxigenul... nu mă aşteptam de la el să ne facă una ca asta), şi ar trebui tratat ca atare.

Numărul magazinelor care vând astfel de produse a explodat, cifra de afaceri la nivelul României depăşind-o doar într-un an pe cea a ceaiului. Firesc de altfel, cine mai bea ceai în ziua de azi, în afară de cei bătrâni sau fiţoşii filo-englezi, care m-au căpiat cu ceaiul lor de la ora 5 după-amiază? E mult mai cool sau trendy să bagi o pipă combinată cu o sticlă de Pepsi cu băieţii. Şi aşa ţara asta nu-ţi oferă prea multe variante atrăgătoare de a-ţi linişti tumultuoşii hormoni ai pubertăţii.

Revenind la procedura declarării unei substanţe ca drog, asta nu se face peste noapte. Plus că mai există o şmecherie. Fiecare plantă care poate fi folosită la fabricarea de droguri are anumite componente responsabile de efectul halucinogen sau psihotrop, componente denumite principii active. Ceea ce vând magazinele astea pe post de plante aromate sau relaxante au o compoziţie care se schimbă neîncetat de la lot la lot. Degeaba legiuitorul reuşeşte să incrimineze ca drog o combinaţie de principii active, dacă până când apare legea în Monitorul Oficial, magazinele vând deja o combinaţie nouă cu alte proporţii care nu este prevăzută ca drog. Este practic o luptă dusă cu morile de vânt, pentru că nu se va reuşi niciodată incriminarea tuturor combinaţiilor posibile.

Eu aş încerca o rezolvare abruptă a problemei prin legalizarea şi oficializarea consumului de droguri. Ba mai mult, aş mediatiza la maximum fiecare etapă prin care trece un consumator de droguri de la primul fum sau pastilă şi până la moartea datorată acestora. Ştiu că sună aberant dar gândeşte-te mai bine: Ce este consumul de droguri altceva decât o altă variantă de sinucidere?" Lasă tată selecţia naturală să-şi facă treaba. Ai bani să te spargi în figuri cu surorile Coca şi Ina, dă-i drumul! Să vedem cât te ţine cureaua. În plus ar dispare acel miraj al "lucrului interzis" atât de ademenitor sufletelor tinere şi slabe, care nu au un fundament robust de principii morale sănătoase. 

Dar, după cum bine spunea cineva, noroc că alcoolul şi cafeaua au fost inventate mai demult, altfel ar fi fost şi ele acum pe lista drogurilor interzise.