Un gând frumos pentru cei care ne-au format

Cugetări

Cuvinte cheie: educatie | invatamant | profesori | respect

Recent, de sărbători, circula pe net prin metoda citeşte şi dă mai departe o prezentare Powerpoint care mi-a trezit amintiri nostalgice de când eram elev, dar m-a făcut să şi cad pe gânduri în legătură cu situaţia în care a ajuns învăţământul astăzi.

Deşi puţină lume pare s-o recunoască (iar guvernanţii au fost mereu cei mai puţin capabili s-o facă), profesorul este omul cu jobul cel mai important de pe planetă. De departe cel mai important. Şi nu glumesc aici. E jobul care, dintre toate joburile care există, determină în cea mai mare măsură evoluţia societăţii într-o direcţie sănătoasă sau nu. Sunt sigur că afirmaţia va părea hazardată multora. Dacă nu chiar total deplasată. Dar înainte să dăm cu pietre hai să ne gândim la câteva lucruri.

Psihicul copiilor este ca o foaie albă de hârtie care abia aşteaptă să fie desenată. Pe măsură ce creşte copilul, experienţele lui de viaţă de până atunci desenează drumuri pe foaia lui de hârtie, drumuri pe care el va păşi în viitor. Convingerea mea este că fiecare om are un potenţial de a deveni ceva bun şi frumos în decursul vieţii, dar drumul optim către acel ceva bun şi frumos care reprezintă maximul posibil al devenirii lui e pentru foarte mulţi oameni greu de găsit. Pe drumul urmat de un om pe parcursul vieţii apar foarte multe răscruci, unde trebuie să aleagă. O alegere bună este cea care te ajută să atingi mai repede acel potenţial maxim pe care îl ai, iar una proastă te face să mai rătăceşti aiurea un timp, deci să-ţi iroseşti o parte din viaţă.  Cred că toţi suntem de acord că pe de o parte căile pe care o apucăm în prima parte a vieţii ne decid soarta într-o măsură mult mai mare decât alegerile făcute la maturitate, iar pe de altă parte în prima parte a vieţii suntem cei mai neştiutori şi am avea cel mai mult nevoie să fim ghidaţi de cineva competent, care să ne urmărească îndeaproape evoluţia şi să ne ajute pe fiecare să învăţăm să ne şlefuim singuri diamantul. Profesorul ar trebui să fie acel cineva. Şi de asta cred că jobul lui este demn de cel mai adânc respect.

Nu discut acum în ce măsură profesorii contemporani se achită de sarcina care le revine sau cui îi aparţine vina în caz că nu se achită. Ştim toţi că lumea nu e perfectă şi sistemul actual de învăţământ e departe de ce ar trebui să fie. O să scriu mai multe despre asta cu altă ocazie, când vreau să detaliez şi cum anume văd eu educaţia.

Hai mai bine să nu vă mai fierb: uite mai jos prezentarea despre care vorbeam la început. Concluziile putem să le tragem fiecare:

 
Pe teme similare:

» Frumusețea matematicii

  Câteva simetrii frumoase din matematică precum și niște poante să ne mai descrețim frunțile.

» Scrisoare a unui român (frustrat) din America

Reproduc mai jos scrisoarea unui român imigrat în America trimisă către mama lui:”Primul cuvânt la ordinea zilei este: “Să-mi bag p++a în ea de America!” că îi o ţară de proşti. L-am dat pe ăla micu’ la grădi’ şi ne costă...

» Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi" - un text de Augusto Cury

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au...

» De ce nu fac profesorii grevă

Am surprins o discuție între doi colegi săptămâna trecută pe tema grevei profesorilor. Unul dintre aceștia își exprima dezgustul pentru lipsa de unitate a cadrelor didactice și îi caracteriza ca fiind niște „smiorcăiți„,...

» Manifest despre starea învățământului românesc - de Dan Ungureanu

a absolvit Universitatea de Vest - Facultatea de Litere - secțiunea Engleză în preajma Revoluției din 1989 (deci nu este chiar atât de bătrân, undeva pe la vreo 40 de ani, 39 mai exact) și a rămas să predea în cadrul Universității;...

Adaugă comentariu


Abonare RSS
Twitter