Cuvinte cheie: carrefour | cumparaturi | kaufland | metro | real | selgros | shopping

Dupe ce mi-am vărsat aproape tot of-ul pe micii întreprinzători, mi se pare normal să-mi expun păsul şi despre hyper-, mega-, super-, shit- market-uri.

Încep astfel o mini-serie de povestiri care vor avea toate un punct comun: s-au întâmplat (ori se zvoneşte că s-au întâmplat într-un hypermarket din România). Aceste fapte (sau zvonuri) nu s-au întâmplat toate la un singur lanţ de magazine, ci câte una sau două la fiecare dintre ele; nici unul nu este mai curat decât altul, doar în fiecare există români cu putere decizională, ce naiba:

Episodul 1: raft la centimetru!

O cunostinţă de-a mea începe o afacere în domeniul prelucrării laptelui. Vrea să încheie nişte contracte cu marile magazine din municipiu, după principiul "dacă vând mai mult, îmi permit să cer un preţ mai mic" (compensez prin volumul mare al vânzărilor).

Merge la hypermarket-ul cu pricina, le lasă oamenilor oferta de produse, mai negociază cu ăia (în defavoarea lui, bineînţeles), până la urmă se înţeleg şi bat palma. Începe omul să trimită marfa, numai că nu prea avea vânzările sperate. Ia legatura cu omul de contact de la magazin, îl întreabă care-i situaţia cu marfa lui, ăsta îi răspunde sec: "Nu trece". Adică nu se prea vinde.

Merge afaceristul meu la magazin să-şi vadă marfa cu ochii lui pe raft. Aici apare surpriza: iniţial nu reuşeşte să-şi localizeze produsele. După o scrutare mai atentă a raionului, îşi descoperă sortimentele aşezate frumuşel undeva pe un raft aflat sub nivelul mării. Iritat de situaţie, cere lămuriri de la omul de resort...ocazie cu care află că rafturile sunt împărţite pe categorii (categoria I - cele situate la nivelul ochilor clientului, categoria II - cele situate cu un nivel sub şi peste cel de categoria I şi tot aşa); bineînţeles că laptele şi brânzeturile lui erau pe ultimul raft al ultimei categorii, în timp ce pe rafturile optime erau numai nume grele din industria lactatelor.

Văzându-l nervos pe amicul meu, reprezentatul hypermarket-ului încearcă să-l consoleze, spunându-i că spaţiul din rafturile de categoria I se vând producatorilor la centimetru....şi nu pe bani puţini.

Concluzia:

Ce bine e să ai o hala înaltă, luminată şi cu o firmă de renume afişată la intrare...