Cuvinte cheie: batranete | boala | bolnavi | descoperiri | mancare | nemurire | viata

În 1997, Jeanne Louise Calment din Franța a murit la vârsta de 122 de ani, obținând astfel recordul pentru cel mai longeviv om din istoria modernă a umanității. Dar au centenarii ceva unic din punct de vedere genetic care le permite să îmbătrânească frumos și aparent fără prea multe boli?

Conform rezultatelor unui studiu pe termen lung efectuat de Școala de Medicină a Universității Boston, răspunsul este DA. Oamenii care trăiesc 100 de ani sau chiar mai mult sunt rari și doar 1 din 600.000 de locuitori ai națiunilor industrializate ajung să trăiască atât de mult.

Ca parte a Studiului Centenarian New England, o echipă de specialiști cercetători în domeniul îmbătrânirii condusă de Paola Sebastiani și Tom Perls a observat 300.000 de gene la 800 de centenari și au comparat profilele acestora cu cele ale unor indivizi oarecare. Astfel au dezvoltat un model genetic care poate computaționa predispozițiile individului de a trăi o viață lungă, descoperind că centenarii împart în comun o semnătură genetică care permite prezicerea longevității extreme – cu o acuratețe de 77%. Rezultatele reprezintă o inovație în înțelegerea modalității în care genele influențează durata de viață.

„Dintr-o 100 de centenari am putea să ghicim corect 77 și să nu ghicim 23” – a spus Sebastiani. Cercetătorii sunt convinși că rata de eroare de 23% poate fi atribuită variațiunii genetice încă necunoscută care este inclusă în analiză, precum și altor factori care influențează longevitatea. „Facerea de alegeri sănătoase în privința stilului de viață – cum ar fi dieta echilibrată, exercițiul fizic regulat și evitarea expunerii la tutun, joacă un rol de decontestat în determinarea duratei noastre de viață,” afirmă Andrew Sugden, editor manager international al revistei PopScience.

„Centenarii sunt un model de îmbătrânire exemplară și 90% dintre oamenii care ajung la această cifră nu au nici un fel de disabilități la vârsta medie de 93” este de părere Perls. Dar el a recomandat prudență în privința posibilității de a testa oamenii pentru a le determina longevitatea, spunând că trebuie conduse mai multe studii despre modalitatea în care spitalele și comunitatea cercetătorilor ghidează indivizii asupra modului în care aceștia folosesc informațiile obținute. „Cred că un test de longevitate excepțională nu este definitivat încă” – ne mai spune Perls.„Suntem încă departe de a înțelege ce căi guvernează aceste gene implicate și cum integrarea acestor aceste gene, nu doar cu ele însele ci cu factorii de mediu, joacă un rol în acest puzzle al longevității.”

După opinia lui Perls, o analiză ulterioară a rezultatelor ar putea arunca lumină asupra misterului în care anumite gene specifice protejează centenarienii de bolile asimilate cu procesul de îmbătrânire, cum ar fi demența, cele cardiovasculare și cancerul. „Privesc complexitatea acestui puzzle și am un sentiment foarte puternic că nu va conduce la inventarea unor tratamente care vor permite oamenilor să ajungă centenari, dar ar putea produce o breșă în atacul unor boli cum ar fi Alzheimeir” – Perls.

Rezultatele studiului au fost publicate recent pe site-ul Science Express.