Religii

Ajută? Sau mai mult încurcă?

În căutarea lui Dumnezeu: Ep.3 - Adolescenţa

Miercuri, 23 Decembrie 2009 |

Religii

Cuvinte cheie: biserica | dumnezeu | rugaciune

Urmarea episodului În căutarea lui Dumnezeu: Ep. 2 - Copilăria:

La moartea unchiului meu am avut un şoc. În primul rând a fost primul om pe care l-am văzut murind sub ochii mei. Chiar şi acum, dacă stau să rememorez clipele alea, simt că mă tulbur şi nu mai pot să gândesc limpede. Încă mi se pare şocant modul în care se face tranziţia între viaţă şi moarte, între fiinţă şi nefiinţă, fenomen atât de banal, la urma urmei, în natură. Şi apoi era ceva chiar mai grav de atât: cea mai fierbinte rugăciune pe care i-o adresasem lui Dumnezeu în toată viaţa mea fusese tratată cu cea mai cruntă indiferenţă.

Am auzit undeva o definiţie cinică: Dumnezeu este acel cineva care îţi ignoră sistematic rugăciunile. Dar cât de dureros de adevărată o simţeam! Mama a încercat să-mi domolească revolta - spunea că răspunsul lui Dumnezeu a venit în sensul că l-a ajutat pe unchiul meu să plece şi să nu se chinuie mai mult, pentru că oricum de plecat trebuia să plece mai devreme sau mai târziu din moment ce asta este soarta noastră, a oamenilor. Recunosc că nu m-a convins prea mult explicaţia ei, în mintea mea de copil în continuare părea foarte nedrept ce se întâmplase.

Experienţele pe care le-am avut în copilărie cu Dumnezeu dar şi hormonii adolescenţei nu m-au ajutat prea mult să-mi doresc să-l caut în continuare. Şi asta cu atât mai mult cu cât pregătirea pe care o urmam în şcoală era axată mult pe dezvoltarea logicii şi a raţiunii. A început să-mi fie din ce în ce mai uşor să găsesc defecte care ţin de logica elementară în argumentaţiile pe care le susţineau cu ardoare adepţii teoriilor care circulă prin Biserică.

Citeşte mai mult... Comentează

În căutarea lui Dumnezeu: Ep.2 - Copilăria

Joi, 10 Decembrie 2009 |

Religii

Urmarea episodului În căutarea lui Dumnezeu: Ep. 1 - Primele amintiri:

Tot creşteam dar Dumnezeu rămânea mereu ascuns şi nevăzut. Nici n-aş fi ştiut că există dacă nu vorbea lumea mereu despre el. Am observat că erau mulţi care îl pomeneau doar aşa, sub formă de tic verbal (cum ar fi: Doamne Dumnezeule, că nu mai deschide odată la ghişeul ăla nenorocit! sau Unde, Doamne iartă-mă, ai putut să pui cartea aia?), în schimb alţii vorbeau despre el cu atâta siguranţă de eram convins că îl văzuseră în carne şi oase şi au dat chiar mâna cu el, ceea ce mi-a întărit speranţa că totuşi nelămuririle mele îşi pot afla răspunsul. Problema era că niciunul dintre cei din a doua categorie nu voia să dea mai multe detalii, ba chiar celor mai mulţi fie li se părea ciudat că pun astfel de întrebări, fie îmi zâmbeau cu îngăduinţă şi îmi dădeau răspunsuri ca pentru bebeluşi. Uneori mi se părea că era ca şi cum ar fi fost un secret de-al lor şi nu prea vor să-l spună şi altora. Nu mai ştiam ce să mai cred, misterul era tot mai mare.

Citeşte mai mult... Comentarii (2)

În căutarea lui Dumnezeu: Ep.1 - Primele amintiri

Duminică, 06 Decembrie 2009 |

Religii

Biserica Încă de mic copil nu m-am simţit foarte atras de ideea de a merge la slujbe la biserică. De fapt ai mei nu mergeau regulat la biserică în fiecare duminică, spre deosebire de alţi oameni de prin vecini.

Chiar aşa, când m-am lovit prima dată de sistem biserică? Fiind la bunici în vacanţe îmi amintesc că de sărbătorile mari (de Crăciun sau la Înviere) mergeam la slujbă la biserica din sat cu tata (care probabil nu voia s-o supere pe bunica - o credincioasă, ca mai toate babele de sat).

Gândindu-mă la asta îmi revin rând pe rând amintiri înecate de praful uitării:

Îmi răsare în minte acum un fragment în care mergeam pe stradă prin beznă, ţinându-l pe tata de mână strâns. Fiind atent şi la picioare să nu mă împiedic în ceva, vedeam pe lângă noi în puterea nopţii grupuri de oameni trecând în tăcere cu lumânări aprinse în mâini pe uliţele altfel pustii. Pentru mine era o atmosferă de poveste.

Citeşte mai mult... Comentarii (1)