Cuvinte cheie: america | china | israel | obama | razboi | romania | rusia | sua

Astăzi a fost oficializată implicarea noastră în programul antirachetă american, deşi anunţul este doar o simplă formalitate, deoarece se ştia mai demult că am fost invitaţi să participăm iar lui Băsescu ideea îi făcea cu ochiul. Programul a fost gândit iniţial de către Robert McNamara (spre sfărşitul anilor '60) ca un mănunchi de măsuri împotriva unor posibile atacuri cu rachetă din partea Rusiei, Chinei, Coreei de Nord sau Vietnamului, dar odată cu trecerea timpului acesta a fost treptat extins şi în Europa (Anglia şi Danemarca-Groenlanda). Deşi războiul rece a luat sfârşit (cel puţin oficial) de ceva vreme, America intenţionează de ceva ani buni să-şi extindă scutul spre Estul Europei, invitând iniţial Polonia şi Cehia să participe. Deşi SUA şi-au motivat decizia invocând riscurile unor atacuri iniţiate dinspre zonele conflictuale în care este implicată direct (Orientul Mijlociu), Rusia a avertizat continuu asupra pericolelor transformării Europei într-un butoi cu pulbere prin această concentrare de forţe armate.

Odată cu venirea administraţiei Obama la Casa Albă s-a schimbat subtil şi strategia celebrului scut (doar secţiunea europeană a acestuia costând între 2004-2009 în jurul a 53 miliarde dolari SUA - de departe cel mai "gras" capitol din bugetul NATO în perioada respectivă), în sensul renunţării la Cehia şi Polonia (spre dezamăgirea oficialilor din aceste ţări care sperau să se desprindă astfel definitiv de umbra Rusiei) şi extinderii acestuia mai aproape de Orientul Mijlociu (România, Egipt, Israel, posibil şi Bulgaria sau Turcia).

Eu am rămas cu impresia că succesul acestui scut în teste nu a fost de 100%, ci dimpotrivă s-a concluzionat ca fiind un semi-eşec. Probabil că între timp au mai băgat ceva bani în cercetare şi acum scutul este mai precis în depistarea şi interceptarea respectivelor rachete, care îmi imaginez că pot cauza distrugeri însemnate dacă lovesc o zonă intens populată.

Teama unor oameni publici de prin România de nişte posibile atacuri teroriste odată cu intrarea noastră în programului scutului mi se pare doar pe jumătate justificată. Preocupaţi cum suntem de capra vecinului, mira-m-aş să reuşească vreunul să mişte în front fără ca "serviciile" să nu afle. Nu a încercat un islamist convertit să detoneze două butelii în centrul Timişoarei şi a fost prins încă de la Buziaş? Care e la vreo 35 de kilometri distanţă de urbea cu pricina...

Acum lăsând gluma la o parte, mă uitam pe Google Maps şi încercam să poziţionez China faţă de SUA. Pun harta aici să vă daţi şi voi cu părerea, pe unde e mai scurt traseul înspre America: peste Europa sau direct peste Oceanul Pacific?

click pe poză pentru deschidere la dimensiunea completă în pagină nouă

Părerea mea este că depinde care coastă a SUA este vizată: dacă e vorba despre coasta de Est, drumul peste Europa este mai scurt, pentru coasta de Vest varianta direct peste ocean este cea optimă. Chiar aşa, cum se apără America de ameninţarea Rusiei, Chinei sau Coreei de Nord dinspre Oceanul Pacific? Am înţeles că au ceva scule de interceptare prin Alaska dar acestea nu acoperă tot arsenalul de rachete existent la ora actuală.

Poate că e doar impresia mea, dar nu-mi place cum involuează relaţiile diplomatice americano-chineze. Toată lumea ştie că în China cenzura şi abuzurile sunt la ele acasă dar nici America nu poate poza convingător în postură de porumbelul alb cu o ramură de măslin în cioc. Noroc că în China nu se găseşte petrol în cantităţi apetisante. Sau or fi având altceva interesant pentru americani pe acolo? Să nu mai vorbesc de ursul rusesc care este deocamdată adormit dar nu-mi fac iluzii de partea cărei puteri ar intra într-un eventual conflict. Doar are nişte poliţe de plătit yankeilor.