Cuvinte cheie: johnnie walker | keep walking | munca | succes | sudoare | talent | versus

Mă gândeam după ce am scris despre cultura orgasmică, cât de greu este să diferenţiem talentul de muncă. Mai precis cantitatea de muncă investită versus talent.

“Succesul reprezintă 1% talent şi 99% muncă!”

sau

“Reuşita este facută dintr-o picătură de talent într-un ocean de sudoare,”

ziceau nişte vorbe vechi şi pe care noile generaţii le consideră desuete. Totuşi, dacă avem un oarecare talent într-un anumit domeniu, este greu să nu devenim puţin trufaşi şi prea încrezatori în potenţialul nostru, deseori subestimându-i pe ceilalalţi care nu sunt atât de dotaţi de la mama natură. Ironia este că tocmai acest handicap le aduce celor din urmă acel plus de hotărâre necesar uneori pentru a face diferenţa.

Un domn mai în vârstă şi foarte respectabil îmi povestea deunăzi cum cei doi copii ai lui (un băiat şi o fată), jucau şah pe la vârsta de 6-8 ani (de fapt învăţau să joace şah). Băiatul era briliant la început şi o învingea pe fată tot timpul. Aceasta se trezea dimineaţa devreme pentru a exersa scheme, tactici şi mişcări, doar pentru a fi bătută de baiat când acesta “făcea ochi” (înspre amiază). Bineînţeles că nu lipseau mişto-urile din partea lui: “Vezi? tu eşti proastă, degeaba renunţi la somnul dulce de dimineaţă, că tot iei bătaie…“,o tachina acesta. Dar fata nu s-a lasat şi a perseverat, exact ca în reclama aia genială de la Johnnie Walker: keep walking, ajungând campioană balcanică iar băiatul doar un biet inginer. (Sper să nu mă urască inginerii că aşez un campion la şah mai sus decât aceştia în topul personal al inteligenţei).

Continuând pe acelaşi fir al gândurilor, meditam la cât de util ne-ar fi ca, în dreptul fiecărui sportiv care participă la o competiţie (gen concurs internaţional, olimpiadă, etc) să fie afişate numărul orelor de antrenament…ne-am putea contura astfel o imagine mai exactă a materialului sportiv din care sunt făcuţi aceştia.

De exemplu: locul I=25.000 ore, locul II=30.000 ore – automat te-ai gândi că cel de pe locul I trebuie să fie mai talentat, sau poate că  a avut un antrenor mai bun, ori s-a antrenat mai eficient.

Sau cum ar fi dacă locul I ar avea 25.000 ore iar locul II=5.000 de ore şi locul III 20.000 ore. Nu te-ai întreba: “Oare unde ar fi terminal locul II dacă s-ar fi antrenat mai mult?” Eu cred că lucrurile ar fi mult mai interesante iar noi, spectatorii am putea evalua mai bine adevărata valoare a sportivilor. Şi nu numai a lor.

Morala?