Cuvinte cheie: carrefour | china | intreprinzator | jeep | metro | real | selgros | shopping

Adică a acelora pe care-i vedem prin Real, Metro, Selgros, Carrefour, sau Kaufland chinuindu-se cu cate 2 mega-cărucioare arhipline şi cu o listă de cumpărături  lungă cât o zi de post.

A acelora care-şi dublează greutatea jeep-urilor de firmă când transferă în acestea marfa din cărucioare, nemaivăzând nimic prin lunetă.

A acelora care au o dugheană (neapărat cu vad, adică pe lângă vreo gară, staţie de metrou, autobuz, firobuz, tramvai, şcoală, uzină) undeva pe la parterul blocului, într-un garaj, o rulotă sau printr-un sat uitat de lume. Acolo vând ce cumpără de la hypermarket, practicând adaosul de rigoare.

Eu am toată stima pentru tipul ăsta de patroni. Adică ăştia chiar au investit nişte sume de bani în afacerea lor, şi-au asumat nişte riscuri şi nu sunt încă o verigă (inutilă şi scumpă) în lanţul comercial...nu, ăştia chiar produc ceva. Chiar aşa, se mai fabrică ceva în ţara asta? Adică să existe un nene care să investească într-o fabrică ce sa producă, de exemplu, creioane? Sau ascuţitori. Hmm, din păcate prea puţini, e greu să faci concurenţă vapoarelor care vin din China.  E mai simplu să cumpărăm dintr-o parte şi să vindem în alta mai scump.

Trei probleme trebuie să rezolve micul nostru întreprinzător pentru ca afacerea să-i meargă de minune:

1. cea a chiriei spaţiului unde vinde (să fie cât mai mică);

2. cea a amplasării magazinului (din motive evidente, de vad comercial);

3. (opţională şi binevenită este) o cunoştinţă binevoitoare pe la unul din magazinele de la care cumpără care să-i facă nişte oferte convenabile (dar tema asta o să o tratez într-un post separat);

Atât. Investiţie minimă, profit maxim şi în termen scurt.

Îmi spunea un prieten înainte de apariţia marilor jucători pe piaţa de retail că buticurile (adaptare mioritică a franţuzescului "boutique") de cartier vor dispărea din peisaj. A trecut multă vreme şi n-au dispărut prea multe. Dimpotrivă, cred ca giganţii ăştia le-au făcut munca mai uşoară.

Apropo, ştiaţi că mâncarea de se vinde prin Real, Selgros, Carrefour, Kaufland sau alte asemenea, e gătită din produse animale aflate foarte aproape de expirarea garanţiei? La fel am auzit că se întamplă şi cu sortimentele de peşte, care au valabilitate foarte scurtă şi e marfă scumpă: se vinde restauratelor cu pretenţii din oraş. Acestea le prepară şi le pun pe masa clienţilor cu portofele pline. (Schema e oarecum similară cu cea a pulpelor de pui din tunelele americane amintită aici). Nu pot să bag mâna în foc, dar umblă vorba prin târg...şi eu tind să o cred.

Tot respectul pentru ei, micii noştri întreprinzători, mai ales că au şi carduri care le permit accesul la casele VIP. Doar n-o să stea la coadă cu muritorii de rând care şi-au făcut rost de legitimaţie pe firma unui prieten.