Românismul și autostrăzile
| Haz de necaz |
Cine poate zice că e mulțumit cu ritmul de construcție al autostrăzilor din România? Câteva zeci de kilometri pe an reprezintă pentru noi o provocare supremă, asta după ce mulți ani am bătut pasul pe loc în timp ce ungurii și-au umplut țara cu o rețea de mii de kilometri de autostradă care la ora actuală acoperă majoritatea principalelor rute. Noi, însă, am dovedit că dezvoltarea unei rețele de autostrăzi este o misiune care ne depășește ca popor pentru că necesită niște abilități de coordonare care în spațiul mioritic pur și simplu sunt lipsă la apel. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Într-o țară unde specialitatea casei este chiulul, mâncătoria și deturnarea fondurilor din sectorul de stat înspre vile și jeepane pentru șmecherașii zilei nu poți pretinde ca lumea să coopereze într-un mod coerent în scopul realizării unui obiectiv de interes comun, ar fi ca și cum ai cere unui porc de mlaștină să construiască elicoptere.
Te simți prost ca român când te gândești că ungurul, după ce și-a terminat tronsoanele importante din țara lui, vine cu autostrada spre frontiera română și nu are cu ce să o racordeze? Nu e cazul să disperi, soluții se găsesc oricând, trebuie numai să avem puțină voință de a le căuta. Ar fi cazul să ne reamintim de unde răsare soarele, pentru că după 1989 se pare că am cam uitat: de la mama Rusie, care are autostrăzi mult mai vaste decât ale noastre, la suprafețele lor nesimțit de mari, în special cele din bucata asiatică. Dacă suntem puțin atenți vom observa că mijloacele folosite de ruși la construcția autostrăzii de la Moscova la Yakutsk (prin Siberia) ne sunt accesibile și nouă. Și mai e încă un aspect: în România suntem sătui de câte gropi avem pe șosele în timp ce, dacă adoptăm și noi tehnologia folosită de ei, va fi imposibil să mai apară gropi în asfalt. Trebuie să vezi și tu pozele ca să înțelegi de ce.
Deci să luăm aminte. Putem construi repede autostrăzi și la noi. E nevoie doar de niște buldozere mai hotărâte și niște compactoare, eventualele fonduri alocate de guvern pentru asfalt, pasaje, garduri și restul de mofturi care se pun în mod normal la o autostradă putând fi realocate cu succes în buzunarele vânătorilor de comori alte scopuri, pentru optimizarea stării de spirit a factorilor de decizie. Să ne mobilizăm, deci, și să le dovedim vecinilor unguri că putem fi gata cu autostrada înainte de a ajunge ei la frontieră cu bucata lor, astfel încât să se poată face imediat și racordarea cu porțiunea românească, salvând astfel rușinea națională pe care altfel riscăm să o avem de îndurat.



