O dovadă de adaptabilitate
| Îmi place |
Dacă s-ar comanda un sondaj în rândul generației "pro" privitor la părerea despre muzica de operă, rezultatul ar fi, probabil, dezastruos. Trecând peste genul muzical în sine care chiar nu cadrează cu modernitatea, în lumea în care trăim aparențele contează din ce în ce mai mult iar generația tânără care a crescut cu muzică ușoară e obișnuită ca starurile din lumea muzicii să aibă un fizic de nota zece (și dacă nu-l au, măcar să încerce din răsputeri să-l falsifice). Însă tradiția în lumea operei este cu totul alta, nefiind neobișnuite primadonele supraponderale, cu un corp total ieșit din formă, iar ochiul generației pro nu poate tolera așa ceva. E drept că prototipul ăsta de primadonă este tot mai slab reprezentat pentru că, din fericire, femeile tinere din lumea operei conștientizează faptul că nu se mai poate să arăți chiar oricum.
Trăim într-o lume tot mai dinamică și regula generală pe care începem tot mai mulți s-o simțim pe pielea noastră este: te adaptezi sau mori. Fără să vreau să spun că șansa celor din muzica clasică de a supraviețui este să se convertească la muzica ușoară care este pe buzele tuturor, un exemplu grăitor de adaptabilitate ni-l oferă orchestra Kukla Band din Polonia, care nu se sfiește să abordeze și piese de muzică ușoară și o face într-o manieră absolut delicioasă. Celebra piesă Dragostea din Tei de la O-Zone, creație originală a lui Dan Bălan, a fost adaptată de compozitorul polonez Bernard Chmielarz și a ajuns în repertoriul mai sus numitei orchestre. De remarcat cât de bine pronunță româna polonezii în piesa asta, se vede că s-au străduit.
O altă piesă interpretată de muzicienii polonezi într-o manieră care nu poate să nu te cucerească este The Ketchup Song al trupei spaniole Las Ketchup, mai cunoscută sub numele de Asereje. Nu vă speriați că începe ca un concert brandenburgic de Johann Sebastian Bach pentru că în scurt timp băieții se dau pe brazdă și trec la subiect, chiar dirijorul având un rol important în coregrafie - și putem spune orice despre el dar nu că nu pune suflet. ;)
Degeaba, muzicienii profesioniști chiar știu muzică, se pot adapta altor genuri mult mai ușor dar evident că amprenta lor de bază se păstrează și rămâne ușor de recunoscut, lucru care, de altfel, face rezultatul final cu atât mai savuros.
Iar soprana Renata Drozd pe care ați văzut-o în clip chiar arată a femeie, spre deosebire de specia la care mă refeream mai la începutul articolului. Auzind acutele ei dinspre final, un coleg chiar aprecia că dacă ai o nevastă din asta acasă trebuie să ai grijă când o faci fericită pentru că altfel riști să trezească tot blocul. :))



