I.L. Caragiale - talent risipit?
| Diverse |
După ce am scris postul ăsta despre un blog al lui Eminescu, m-a bântuit câteva zile o întrebare: "De ce a fost leneş la scris Caragiale?" - astăzi nu am mai rezistat şi am căutat pe net să aflu mai multe despre marele nostru dramaturg.
Am găsit informaţii interesante în două locuri:
Pe site-ul www.biblior.net sunt prezentate nişte însemnări ale lui Mateiu Caragiale (primul fiu al lui I.L. Caragiale). La un moment dat acesta îşi descrie tatăl ca fiind un "meridional leneş, înzestrat cu o inteligenţă şi o fantezie hotărât supranormale". Mai aflu ca I.L. Caragiale deşi era "neobosit la vorbă" ura să scrie. Scrisul înseamnă munca, iar munca nu-i era dragă. Visa să stea tolănit undeva într-un port în sud şi să ţină trecătorii de vorbă cu poveşti. Mic burghez fiind, nu era nevoit să scrie pentru bani, deci îi lipsea şi imboldul financiar (nu că cei care ar fi scris în perioada aia ar fi devenit din asta putred de bogaţi). Bine concluzionează Mateiu Caragiale: "Caragiale s-a cheltuit în literatură vorbită."
Pe al doilea site www.citatepedia.ro am găsit câteva citate din care se răsfrâng frânturi ale geniului dramaturgului. Exemplific cu un citat în care acesta face diferenţa dintre un amator şi un artist:
Tot din lecturarea site-ului amintit mai sus, aflu că Nea Luca a scris şi poezii. (n-am ştiut, să-mi fie ruşine).
Închei cu un citat din aceeaşi sursă care mi s-a părut de departe cel mai tare:
Foarte frumos spus....minunat.
Concluzia mea în privinţa operei scrise "sărace" lăsate moştenire de Conu' Luca? I s-ar fi potrivit de minune un blog!




