Cuvinte cheie: impaturire | rutina | timp | tricou

Pe măsură ce trec anii realizezi tot mai acut că timpul e o resursă limitată. Foarte limitată. Și, afară de cazul că ești un estet incorigibil, i îți cam vine să limitezi cât mai mult timpul pierdut alocat pentru operații casnice de rutină mâncătoare de timp. Ești tot mai tentat de zicerea "lasă, buey, că e bine și așa". Ce intră aici? Păi, spălat, călcat, pus haine în dulap, măturat, spălat pe jos, spălat geamurile, adunat pânzele de păianjen din colțurile camerelor, repararea diverselor obiecte stricate care nu sunt chiar de strictă necesitate. Bine, unul din motivele pentru care treburile astea tind să rămână nefăcute este, s-o spunem deschis, lenea, care poate fi mereu disimulată sub masca de "am fost foarte ocupat". ;)

Pe de altă parte, cum trăim într-o lume a aparențelor, îți și place să fie frumos la tine acasă când îți aduci prietenii și vrei să arăți bine când ieși în lume, ceea ce nu se prea poate spune dacă ai pe tine un tricou ce arată ca scos din c..., oops, de fapt voiam să spun foarte mototolit. Și asta pentru că ți-a fost lene n-ai avut timp să-l împărturești frumos când l-ai luat de pe sârmă. Dar cum societatea ne învață să fim adaptabili și deschiși la nou, soluțiile ingenioase tind să se impună.

Îți (re)amintesc două metode foarte rapide de împăturire a tricoului. care mi-au plăcut cel mai mult:

Metoda 1: metoda chinezească (sau o fi japoneză?) (deși suntem tentați să ne gândim la un chinez bătrân care are răbdare și timp să facă lucruri migăloase, aici e vorba despre o metodă rapidă - cum altfel ar putea chinezii să facă tricouri la preț de preț cu care să scoată zâmbind concurența afară de pe piață?):

La prima vedere pare "magie", dar dacă te uiți cu atenție și încerci de mai multe ori până la urmă prinzi trucul. 

Metoda 2: metoda inginerească (necesită construirea prealabilă a unui dispozitiv din carton peste care se plasează tricoul și care permite apoi plierea acestuia de-a lungul unor linii prestabilite):

La prima metodă viteza și rezultatul împăturării depinde în mare măsură de cât ești de experimentat. La metoda inginerească nu este nimic "magic", împărturirea este la fel ca și cea clasică pe care o știam fiecare dintre noi dar este executată mecanic cu ajutorul dispozitivului și deci nu necesită vreo dexteritate. Operația este astfel mai precisă și mai rapidă decât la metoda chinezească - dezavantajul e că ai nevoie de utilajul din carton care îți ocupă și ăla loc în casă pe după vreun dulap.

Deși rapidă, Împăturirea după metoda chinezească are două dezavantaje:

• lasă una dintre mâneci în partea din spate și, dacă muți în altă parte tricoului împăturit, mâneca respectivă se poate îndoi aiurea dacă nu ești atent (la tricoul împăturat după metoda inginerească ambele mâneci sunt în interior și deci rămân acolo, nu se mai pot îndoi);
• nu permite decât împăturirea tricourilor cu mânecă scurtă, pe când metoda inginerească permite și împăturirea tricourilor sau cămășilor cu mânecă lungă (caz în care înainte de toate mânecile se pliază astfel încât să fie paralele);

Deci în concluzie, pentru rezultate optime recomand metoda inginerească. Dacă ai de împachetat peste 10 tricouri, o să constați că salvezi timp prețios față de metoda tradițională și unde mai pui ca tricourile împăturite ies "țiplă", toate la aceeași dimensiune, numai bune pentru a fi stivuite și puse în dulap.

Spor la treabă!