Cuvinte cheie: aptitudini | baietii destepti | bani | lege | paianjen | politie

Era odată un om care ura păianjenii. Waw, ce chestie! „Dar cine-i iubeste?” vă veți întreba... Poate ăia de pe Animal Planet sau National Geographic. În rest, marea majoritate îi ia cu matura de îndată ce-i observă. Un fel de „kill on sight”. Chestia e că personajul ăsta avea o fixație cu păianjenii... Nu numai că-i omora pe toți nefericiții care se rătăceau prin bârlogul lui dar oriunde mergea și îi vedea, nu conta că se afla în casa vreunui prieten sau într-un loc public, îi strivea cu o plăcere aproape sadică.

Am uitat să vă spun un detaliu: eroul nostru (să zicem că-l chema Gicu) era puțin... hoț. Din locuințe. Dar nu de ăla care intră peste tine în casă cu ciorapul pe fațadă și te amenință cu vreun cuțit sau pistol să-i predai agoniseala. Nu. „Iubitorul” de păianjeni făcea parte din tagma hoților discreți din locuințe, adică a celor care preferă să acționeze de obicei singuri și numai după ce au studiat suficient de mult orarul zilnic al victimei astfel încât să fie siguri că nu va fi nimeni acasă când operează. Să nu fie deranjați când sunt la lucru, aceștia fiind mai introvertiți din fire.

Ca o paranteză, acesta este unul dintre motivele pentru care hoții de tipul ăsta, discreți, sunt considerați în mediul lor că se afla pe o treaptă cumva superioară celor care intră peste tine, a tâlharilor: e nevoie de puțină răbdare și inteligență ca să dai lovitura, succesul acesteia nu depinde aproape în întregime de cât tare reușești să sperii biata victimă. Știu că poate unora vi se pare ciudat dar chiar există o clasificare a răufăcătorilor diferența fiind făcută de inteligență ori de anumite deprinderi necesare efectuării unei anumite activități ilegale. Să vă exemplific: un falsificator de documente sau un escroc - țepar, cel care se ocupă cu înșelăciuni - vor fi intotdeauna mai respectați în cercul lor de cunoscuți decât un fost sportiv cu mutră agresivă care știe să bată bine, să țină de șase ori să conducă o mașină.

Revenind la povestea cu Gicu și arahnidele, într-o zi acesta dă o spargere într-o casă. Modul de pătrundere și cărăbănire - o fereastră, pe care la plecare o lasă întredeschisă (i s-a parut că aude cheia în broască și a plecat în grabă). Spargerea a avut loc într-o seară iar când au venit proprietarii acasă și au descoperit că au fost călcați de hoți, au anunțat de urgență Poliția. Spre ghinionul hoțului, polițistul care a preluat cazul l-a bănuit din prima pe omul nostru, cunoscându-l ca pe un cal breaz. Mai mult, existau prea multe indicii care păreau să conducă spre el: zona în care a avut loc fapta, modul de operare, tipul de bunuri furate și polițistul știa că lui Gicu i se împlinea curând sorocul pentru o datorie deci era presat de timp. În concluzie, a doua zi de dimineață polițistul se înființează la ușa lui Gicu și dintr-o singură privire recunoaște câteva din obiectele furate cu o seară înainte, motiv pentru care îl și duce la secție pentru interogatoriu.

Aici are loc următoarea discuție:

„Gabor: - De unde ai lucrurile astea?

Gicu: - Le-am cumpărat din talcioc mai demult....

Gabor: - Minți! Sunt de la lovitura de aseară! 

Gicu: - Nu-i adevărat șefu! Aseară nici măcar nu eram în zonă, abia azi-dimineață m-am întors cu trenul de la țară (ca orice hoț care se respectă, Gicu și-a fabricat un alibi)”

Polițistul, convins că Gicu minte de îngheață apa în jacuzzi, îl ia de-o aripă și-l conduce în teren pentru reconstituire, sperând de asemenea că poate l-a vazut vreun vecin recent dând târcoale prin zonă. Odată ajunși la locul faptei, surpriză maximă:

în fereastra lăsată deschisă de către Gicu a apărut peste noapte o pânză de păianjen!

Atât proprietarilor cât și polițistului nu le venea să creadă dar cel mai năucit era Gicu. După câteva discuții contradictorii între proprietari și polițist, proprietarii nu mai erau siguri dacă au închis fereastra cu pricina la plecare iar apărătorul legii nu mai era convins că Gicu era hoțul pe care-l căuta. Normal că Gicu a scăpat de orice pedeapsă din lipsă de probe directe, dosarul a rămas nesoluționat iar proprietarii au fost mulțumiți pentru că și-au recuperat bunurile.

Precum necredinciosul Iona care s-a transformat într-un fanatic religios după sejurul petrecut în pântecele miticei balene, Gicu nostru a devenit un adorator fervent al păianjenilor, apărându-i, ocrotindu-i și având remușcări pentru purtările lui anterioare. La urma-rmelor, i-au salvat pielea de la o condamnare aproape sigură... 

Morala? - Niciodată să nu spui „niciodată”!

Apropo de păianjeni, dacă vrei să vezi cele mai periculoase specii din lume, fă click aici.