Cuvinte cheie: aptitudini | entuziasm | legea atractiei | legea gravitatiei | mecanica cuantica | obiceiuri | secretul | the secret | trial and error | univers

Secretul.

Legea Atracției.

Îmi amintesc că astea sunt cuvintele cheie care m-au lovit în primele minute de vizionare a filmului. Nu mai auzisem până atunci de Legea Atracției în alt context decât cel de la fizică, unde se numea mai precis Legea Atracției Universale sau Legea Gravitației, descoperită de bătrânul Newton cu niște secole bune în urmă pe când i-a căzut un măr în cap, cum zice povestea. Ce încearcă Rhonda Byrnes să prezinte în film este o lege similară cu cea a lui Newton, la fel de implacabilă, însă una care acționează în planul gândurilor și trăirilor umane.

Explicația dată în film pentru Legea Atracției este construită în jurul următoarei idei centrale: Tot ceea ce intră în viața ta este atras de către tine acolo. Și este atras către tine prin intermediul imaginilor pe care le păstrezi în minte.

Din experiență proprie n-aș putea confirma 100% ideea (în sensul că accept că unele lucruri mi se pot întâmpla fără să le fi atras eu în vreun fel), însă totuși cred că, dacă te focalizezi de-a lungul vieții pe un ideal pe care-l urmărești cu pasiune și consecvență n-ai cum să nu te apropii de el. Similar, dacă ești inconsecvent și te plictisești repede de orice, sfârșești prin a nu realiza nimic. Este diferența dintre succes și eșec. Sau altfel spus, devii ceea ce îți ocupă gândurile în marea parte a timpului.

Senzația extraordinară pe care ți-o dă vizionarea filmului (asta dacă nu cumva te "sperii" înainte de a apuca să-l vezi în întregime) este că tu, un anonim, un ins care nu s-a remarcat neapărat prin ceva deosebit în fața semenilor săi, prin înțelegerea unor realități subtile asupra cărora filmul îți deschide, în sfârșit, ochii, poți depăși starea de blazare pe care ți-a dat-o conștientizarea propriilor limite. Mai mult, ai la dispoziție o metodă PRACTICĂ, verificată de alții, prin care te poți apropia cu fiecare zi care trece de idealurile pe care poate le-ai avut odată dar te-ai resemnat cu ideea că nu îți sunt accesibile în viața asta, din diverse motive. Filmul îți dă o secvență de trei pași simpli prin care chiar și tu poți aplica Legea Atracției, care pare să funcționeze la fel ca și lampa fermecată a lui Aladin:

Pasul 1. Îți formulezi dorința, ca și cum  ai avea întreg Universul în fața ta sub forma unui catalog imens din care nu trebuie decât să-ți alegi bunurile materiale, persoanele și experiențele pe care le dorești în viața ta.

Of, cât de american poate să fie filmul! Americanii ăștia au economia de piață în sânge, nu pot gândi altfel decât economic - nu mă mir că la ei, povestea un prieten, până și bisericile sunt organizate sub formă de societăți comerciale aducătoare de profit (nu că bisericile noastre n-ar fi și ele aducătoare de profit, dar asta e o altă poveste).

Pasul 3. Primești ceea ce ai cerut, dar până atunci trebuie să gândești, să simți și să acționezi în concordanță cu idealul propus.

Pare absurd de simplu, și vorbitorii susțin că funcționează pentru oricine și absolut de fiecare dată.

Eu aș reformula cei trei pași în felul următor, subliniind anumite elemente care mi se par importante și dintre care unele nu au fost evidențiate suficient în film:

Pasul 1.

Filmul, impregnat de stilul consumerist la care m-am mai referit deja, pune prea mare accent pe importanța de a ne seta în viață bunuri materiale ca țeluri supreme. Prin mai multe exemple date în film (deseori cam trase de păr  și puerile), oamenii sunt încurajați să își stabilească drept idealuri o bicicletă, o vilă, o mașină, în loc să li se dea ca exemplu un tânăr care își propune să devină o personalitate puternică și independentă din toate punctele de vedere și să exceleze într-un anumit domeniu care-l pasionează, din care punct poate să-și propună ca următor obiectiv să ajungă la un nivel de bunăstare materială care să-i permită să-și cumpere bunurile de care are nevoie.

Deci de asta cred că e important în primul rând să te focalizezi pe obiective referitoare la ceea ce vrei să devii tu ca persoană, nu referitoare la un anumit bun pe care îl dorești la un moment dat și vrei să-l obții.

Pentru că, repet, odată ce ai devenit o persoană independentă, un om care chiar are ceva de spus în domeniul lui și care își folosește calitățile dobândite ca să construiască ceva din care poate face bani, vei atinge la un moment dat nivelul de independență financiară care să-ți permită să ai și acele bunuri materiale mult visate. Gândește-te la calitățile pe care trebuie să le ai ca să fii acea persoană de succes în care dorești să te transformi și, în măsura posibilităților, TRĂIEȘTE CHIAR AZI AȘA, ca și cum ai avea deja acele calități. Nu mă refer aici la a-ți repeta mental niște poezii în genul eu sunt așa și pe dincolo (cu vorbele goale nu rezolvi nimic, cum se afirma și în film, de altfel). Mă refer mai degrabă la a te transpune mental și emoțional în ipostaza respectivă, folosindu-ți în același timp imaginația și puterea de vizualizare, și la a acționa în consecință.

Concret, ce înseamnă să trăiești ca și cum ai avea acele calități? La nivel mental înseamnă în primul rând să îți asumi progresiv sarcini pe care le execută în mod uzual cineva care are deja acele calități pe care vrei tu să ți le dezvolți. Iar la nivel emoțional înseamnă să ajungi să te simți tu bine în rolul respectiv, să simți că este rolul tău. Pentru alții, poate, asta nu e la fel de evident într-o primă fază, dar ideea este să nu te simți ca un outsider care încearcă să facă ceva, ci ca un profesionist (fie el chiar în devenire). Să îți construiești pas cu pas siguranța de sine în timp ce te manifești în ipostaza care vrei să-ți devină a doua natură.

Dacă stau să mă gândesc retro, am văzut mai multe persoane mediocre care se comportau sistematic așa ca și cum ar dispune de calități pe care în mod clar nu le aveau la momentul respectiv. Recunosc că mă uitam la ele  cam strâmb pe atunci, dar urmărind o astfel de persoană pe parcursul mai multor ani am fost uimit să constat că ea chiar a evoluat, începând să semene tot mai mult cu personajul al cărui rol îl juca la început într-o manieră deloc convingătoare. Așa că am fost nevoit să-mi revizuiesc concluzia inițială și să admit că m-am înșelat.

Legea Atracției este fascinantă însă nu cred că este chiar magică. Ea acționează în limitele decenței. De exemplu am dubii că dacă ești un tip scund și mai ești și adult pe deasupra, comportându-te sistematic ca și cum ai fi înalt (te las pe tine să-ți imaginezi ce-ar însemna asta) o să ajungi să crești încă 20 de centimetri. Sau, dacă genetic nu ai fost dăruit cu înclinații artistice, vei ajunge să-l detronezi pe Picaso aplicând Legea Atracției. Cu riscul de a fi numit sceptic sau realist, consider că un minim de simț al realității trebuie să ne păstrăm. Asta în ciuda îndemnurilor filmului de a ne urma dorințele, oricât de nebunești și irealizabile ar părea. Am zis să ne păstrăm doar un minim de simț al realității, pentru că sunt persoane care au un "simț al realității" atât de dezvoltat încât ele știu de la început că Eu n-o să fiu în stare niciodată să învăț asta sau Eu n-o să pot nici într-o mie de ani să ajung să fac așa ceva. Sunt persoanele care, deși ar avea șanse, și le anulează singure prin faptul că își subestimează calitățile latente și în felul ăsta își refuză singuri orice șansă de a și le dezvolta, ele rămânând ascunse la fel ca energia dintr-un grăunte de grâu. Cunosc mai multe persoane și din categoria asta, care se sperie de lucruri care, la urma urmei, nu sunt așa de grele și pe care ei chiar ar fi capabili, cu ceva eforturi, să le realizeze.

Pasul 2.

Universul NU se va rearanja singur pentru că tu îți dorești foarte mult ceva. Asta pentru că eu unul nu cred în capacitatea acelui gând și a acelor trăiri pe care le menții pentru mai mult timp în mintea ta de a impresiona structurile subtile ale Universului în așa fel încât să-l reorganizeze ca tu să primești ce ți-ai dorit. Menținerea în minte pentru mai mult timp a unor gânduri sau trăiri acționează direct doar asupra TA, nu asupra Universului.  Acționează în sensul că te aliniază cu scopul urmărit, ca să folosesc terminologia din filmul The Secret. Sau, cu alte cuvinte, îți creează condițiile pentru a te dezvolta în direcția dorită.

Însă nu este suficient să fii aliniat cu scopul urmărit. Mai este nevoie de încă un proces extrem de important. Și anume, trebuie să devii activ și să rămâi activ, desfășurând activități specifice, corespunzătoare domeniului în care vrei să evoluezi. Și de învățat vei învăța prin străvechiul procedeu Trial and Error. Faci ceva, urmărești rezultatele a ceea ce ai făcut și te adaptezi din mers revizuindu-ți felul de a acționa, în așa fel încât pe de o parte să eviți neajunsurile iar pe de altă parte să grăbești și să înmulțești beneficiile. Așa îți vei dezvolta multe aptitudini care-ți vor folosi. De multe ori teama sau comoditatea te va trage înapoi, poate vei prefera să eviți noi încercări și să stai comod la căldurică, dar prin asta nu faci decât să-ți frânezi propria dezvoltare.

Dacă urmărești cu atenție ce se întâmplă în tine și în jurul tău o să identifici în tine mai multe obiceiuri deja formate. Unele, deși aproape imperceptibile, pot avea o importanță decisivă în evoluția ta. Spun asta pentru că obiceiurile pe care și le formează oamenii au o importanță crucială în evoluția lor viitoare.  Un obicei e ca o linie de tramvai pe care omul circulă în mod automat, fără să-și mai pună problema că se poate proceda și altfel decât așa. Iar oamenii își formează, în general, multe obiceiuri proaste, care nu-i ajută ci mai mult îi frânează, de asta e vital să scapi de obiceiurile proaste și să le înlocuiești cu alte obiceiuri utile, care să te ajute să rămâi angajat pe drumul tău.

Filmul nu subliniază îndeajuns importanța laturii lucrative din pasul 2, în care trebuie să muncești din greu animat continuu de acele gânduri/trăiri. În schimb filmul pedalează pe acea latură semi-mistică, lăsând să se înțeleagă că doar gândurile/trăirile în sine, menținute active pentru suficient timp, ar fi suficiente ca Universul să-ți dea la un moment dat ceea ce ai cerut și asta mi se pare o greșeală.

Trebuie să fii pregătit pentru faptul că pasul 2 se poate întinde foarte mult, pe luni, ani sau chiar zeci de ani. Activitatea pe care o desfășori trebuie să fie susținută, și în același timp să-ți menții psihicul animat de entuziasmul pentru dezvoltarea pe direcția pe care o urmezi. În felul ăsta te reorganizezi tu însuți în așa fel încât să poți atinge într-o zi idealul respectiv. Vei trece printr-un proces de evoluție, care va culmina cu pasul 3.

Pasul 3.

Culegerea roadelor. Ajungi, în fine, într-un loc de unde la orizont se vede deja cu ochiul liber idealul tău și vei vedea că n-a mai rămas mult de mers până acolo.

Toate astea sunt ușor de zis, dar mult mai greu de făcut. O să revin pentru a detalia modul în care văd eu ca fiind realizabile elementele care compun cei trei pași, pentru că lucrurile sunt mult mai complexe decât par.

VA URMA