Cugetări

Ce-mi trece prin cap şi lasă urme

Of, of, bătrânețea..

Cugetări

Cuvinte cheie: batranete | inmormantare | moarte

Gata, s-a dus și mătușă-mea, Dumnezeu s-o hodinească. Că mult s-a mai chinuit, biata de ea, până când bătrânețea și bolile într-un final au răpus-o. Uneori mă gândesc că a avut o rezistență demnă de o cauză mai bună. Săraca..

Am menționat recent un film (pentru mine tulburător) care mă face să realizez că la nivel global nu suntem cu mult mai importanți decât un microb. Cu toate astea fiecare grăunte de nisip are valoarea lui și fiecare viață merită trăită. Când ne moare cineva din familie toți avem o perioadă când cădem pe gânduri, ne copleșesc vechi amintiri, ne gândim la sensul curgerii noastre pe pământ, după care viața își reia cursul și lucrurile merg mai departe, că așa e făcută lumea asta: morții cu morții, viii cu viii.

Așa că, printre altele, am ajuns și la faza recuperării banilor reprezentând ajutoarele de înmormântare: de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) și de la „reuniunea" Humanitas (nicio legătură cu mai cunoscuta rețea de librării cu același nume). Răposata cotizase la ei aproape trei decenii, an de an, lună de lună, cu o consecvență derivată din mentalitatea pensionarului care știe ca n-are bani și, în nesiguranța lui, își întreține de la o pensie la alta un gând liniștitor: Foarte bine că m-am lipit și eu de o societate din asta de întrajutorare, altfel când o fi să-nchid ochii cu ce mă îngroapă familia?

 

Memento mori

Cugetări

Cuvinte cheie: eminescu | scrisoarea i | univers

O poză pe care Eminescu ar fi pus-o cu plăcere pe blogul lui și i-ar fi găsit imediat câteva strofe care să se asorteze.

Mi-au venit în minte câteva versuri din Scrisoarea I care reflectă perfect cât de importanți suntem în fața nemărginirii Universului. Aproape că nu mai contează dacă ai fost vreun eminent om de stat sau un cerșetor orb din naștere.

Muști de-o zi pe-o lume mică ce se măsură cu cotul,
În acea nemarginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.

memento_mori

 

Un gând frumos pentru cei care ne-au format

Cugetări

Cuvinte cheie: educatie | invatamant | profesori | respect

Recent, de sărbători, circula pe net prin metoda citeşte şi dă mai departe o prezentare Powerpoint care mi-a trezit amintiri nostalgice de când eram elev, dar m-a făcut să şi cad pe gânduri în legătură cu situaţia în care a ajuns învăţământul astăzi.

Deşi puţină lume pare s-o recunoască (iar guvernanţii au fost mereu cei mai puţin capabili s-o facă), profesorul este omul cu jobul cel mai important de pe planetă. De departe cel mai important. Şi nu glumesc aici. E jobul care, dintre toate joburile care există, determină în cea mai mare măsură evoluţia societăţii într-o direcţie sănătoasă sau nu. Sunt sigur că afirmaţia va părea hazardată multora. Dacă nu chiar total deplasată. Dar înainte să dăm cu pietre hai să ne gândim la câteva lucruri.

 

Şofer versus conducător auto

Cugetări

Cuvinte cheie: conducator auto | skoda superb | sofer | tico

Asemănări: nu prea multe (în afară de aceea că ambii posedă permis de conducere);

Deosebiri:

1. În primul rănd poziţia la volan; în timp ce şoferul stă comod şi relaxat, conducătorul auto este crispat şi stresat, fiind ca un uliu peste volan;

2. Şoferul poate să conducă şi să asculte muzică în acelaşi timp, acesta “simte” când ceva nu este în regulă cu maşina. Conducătorul auto (a.k.a. şoferul de Duminică) îşi pune şi telefonul pe “silent” ca nu cumva să sune şi să-l sperie;

2. Şoferul conştientizează tot timpul poziţia lui în trafic şi ce manevre poate face astfel încât să nu pună pe nimeni în pericol. Conducătorul auto şi-ar dori  mai multe oglinzi retrovizoare;

 
Abonare RSS
Twitter