Cuvinte cheie: blender | blendtec | vuvuzela

Vuvuzela.

Până nu demult anonimă în România.

Acum, celebră.

De ce? La urma urmei nu are nimic special.

Cuvinte cheie: barbati | creier | droguri | placere | sani | suc de lamaie | tate | vase comunicante

Noi, bărbații.

Creaturi pe care Ăl de Sus nu s-a obosit să le complice inutil. A respectat principiul ingineresc de aur numit KISS (Keep It Simple, Stupid). Adică ne-a făcut simpli și eficienți. Sau uneori, stupizi (recunosc chiar și asta). Diferența dintre noi și reprezentantele sexului frumos nu poate fi decât  zdrobitoare.

În înțelepciunea Sa a respectat principiul Keep It Simple, Stupid în tot ceea ce ne privește, inclusiv în relațiile cu sexul opus, care sunt printre cele mai complexe forme de manifestare umană. Ca să ni se pună pata pe o femeie nu ne trebuie mii și mii de condiții bifate. Ne ajunge doar ca la o examinare vizuală sumară formele femeii să se încadreze în anumite tipare considerate de animalul din noi ca fiind atractive. Adică să inspire ABUNDENȚĂ.

Atunci când vede pentru prima oară o femeie, bărbatul cu un apetit sexual sănătos îi examinează din priviri formele din cap până în picioare în mod inconștient sau semiconștient și în doar câteva secunde evaluează nivelul de plăcere pe care o eventuală relație cu ea i-ar provoca-o, evaluare de care depinde în bună măsură modul în care se va comporta cu ea în perioada următoare. Nu e un secret pentru nimeni că în ochii unui mascul  primul semn al abundenței sunt sânii femelei. Sau țâțele, cum ne place să le spunem, mai ales că termenul are o conotație animalică ce ne provoacă pofta de sex (deși, culmea, știm să și iubim, totuși noi așa-i zicem, poftă de sex, nu poftă de dragoste - oare pentru că suntem niște bestii fără suflet?).

Și nici măcar nu e nevoie ca EL să-i vadă fața. E suficient să vadă o porțiune din corpul EI care arată cam așa:

pentru ca în creierul lui să se declanșeze o activitate puternică (oricât de ciudat ar părea, centrul plăcerii este în creier,  nu în pantaloni, cum s-ar putea crede, iar efectul obținut privind la niște forme voluptoase de femeie este similar cu cel rezultat din consumul de droguri).

Cum spațiul unde ne petrecem în intimitate o bună parte din viață are un potențial umoristic incontestabil, cu ceva timp în urmă mi-au reținut atenția o serie de ... cum să le zic ... veceuri ieșite din tiparele uzuale.

Am dat acum peste unul care cu siguranță merită adăugat colecției: veceul stelar. Sau cosmic, dacă preferați. Nu demult a apărut pe YouTube un filmuleț care dezvăluie cel mai crâncen secret al programului spațial american: unul care presupune "andocare" și "aliniere". După cum nu este greu să ne imaginăm, utilizarea toaletei high-tech destinate a fi folosită în condiții de imponderabilitate necesită un curs special de pregătire intensivă. :)

Muzica utilizată în coloana sonoră a filmului e de nota zece - m-a distrat la culme cât de bine ilustrează momentul în care se face paralela între gaura de 4 inchi (în care dispar "cele nedorite") și un motor de navă spațială.

Câteva puncte de reper din film:

Cuvinte cheie: aptitudini | baietii destepti | bani | lege | paianjen | politie

Era odată un om care ura păianjenii. Waw, ce chestie! „Dar cine-i iubeste?” vă veți întreba... Poate ăia de pe Animal Planet sau National Geographic. În rest, marea majoritate îi ia cu matura de îndată ce-i observă. Un fel de „kill on sight”. Chestia e că personajul ăsta avea o fixație cu păianjenii... Nu numai că-i omora pe toți nefericiții care se rătăceau prin bârlogul lui dar oriunde mergea și îi vedea, nu conta că se afla în casa vreunui prieten sau într-un loc public, îi strivea cu o plăcere aproape sadică.

Am uitat să vă spun un detaliu: eroul nostru (să zicem că-l chema Gicu) era puțin... hoț. Din locuințe. Dar nu de ăla care intră peste tine în casă cu ciorapul pe fațadă și te amenință cu vreun cuțit sau pistol să-i predai agoniseala. Nu. „Iubitorul” de păianjeni făcea parte din tagma hoților discreți din locuințe, adică a celor care preferă să acționeze de obicei singuri și numai după ce au studiat suficient de mult orarul zilnic al victimei astfel încât să fie siguri că nu va fi nimeni acasă când operează. Să nu fie deranjați când sunt la lucru, aceștia fiind mai introvertiți din fire.